Povestea unei prietenii „sudate” în picturi

Galeria Romană are plăcerea de a găzdui, până la 7 octombrie, expoziția „Doi prieteni: Simion Crăciun (1956-2013) și Mihai Sârbulescu”

Pe Simion Crăciun și Mihai Sârbulescu i-a legat o prietenie adâncă, veche, întărită de dragostea pentru artă, dragostea pentru peisaj, de bucuria admirării unui apus sau al unui răsăsit. Au fost colegi la Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu”, Secția Pictură, clasa prof. Marius Cilievici, și au absolvit în 1981. De atunci, destinele le-au fost împletite, cei doi devenind prieteni de nedespărțit, ce au împărtășit aceleași valori de-a lungul timpului. Galeria Romană expune o selecție de lucrări ale celor doi pictori, ce ne dezvăluie atât formația profesional ă apropiată, cât și particularitățile ce au marcat și continuă să marcheze personalitatea fiecăruia dintre ei.

Două talente uriașe ale artei

Într-o seară de septembrie mulți, foarte mulți prieteni au venit să asiste la vernisajul acestei expoziții, ce vorbește despre două talente uriașe ale artei românești și spune povestea unei prietenii deosebite. Cu emoție, uneori printre lacrimi, a fost evocat pictorul Simion Crăciun.

Criticul de artă Mircea Oliv a salutat „ideea strălucită a Galeriei Romane de a realiza o expoziție care are un titlu atât de simplu și atât de expresiv, în același timp: doi prieteni”. Mircea Oliv a subliniat că „făcând pași alături de cei doi artiști de-a lungul timpului, știu că i-a legat o strânsă prietenie.”

Mihai Sârbulescu și prietenul său fac parte dintre acei artiști care preferă să picteze față în față cu peisajul, să îl simtă, să îi trăiască nașterea, să îi pipăie culorile. Și asta i-a legat. Așa cum, timp de patru decenii, i-a legat o fină înțelegere a textului literar, o bucurie aparte în ascultarea muzicii. „Doi intelectuali lucizi, care au intrat în scenă imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, doi intelectuali provenind din familii de intelectuali”, după cum îi descrie criticul de artă. 

Admirații comune

„Prietenia dintre pictorii Simion Crăciun și Mihai Sârbulescu s-a legat pentru că ei doi împărtășeau admirații comune. Limitele, lipsurile, micimile omenești, și-au găsit vindecarea pentru că sublimul a irumpt sub ochii lor și aceasta i-a consolat pentru toate lipsurile lor. Muzica i-a consolat pentru neseriozitatea lumii de azi și i-a îngăduit vieții să se metamorfozeze în iubire, lectura textelor a transformat fireasca prostie a începuturilor într-o luminoasă inteligență, și, mai cu seamă, prietenia lor timpurie i-a învățat să se bucure și să celebreze împreună bogăția inepuizabilă a lumii.”, spune Mircea Oliv.

NOTA: Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a “postacilor” de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.
Sursa: evz.ro

Spune-ți Părerea!